In miez de noapte

-Stai ... Jospehine !
Se opri insa in pragul usii, dandu-si seama ca nu poate fugi cu copilul in brate.O ruga pe Roze sa se ocupe de fetita, plecand dupa Jospehine.

"Prea multa amanare. Pentru ce?"gandi aceasta prvindu-si mainile pline cu sange apoi isi zari chipul manjit cu lichidul rosu
Continua sa tuseasca si sa se sprijine de peretii caselor.

O ajunse din urma si se opri langa aceasta, priind-o ingrijorata.
-Ce s-a intamlat, Josephine ?murmura unguroaica.

-Sunt bolnava de oftica. De multi ani.
OOC: Pe vremuri tuberculozei i se zicea "oftica"...
BIC: Se prabusi in bratele fetei murdarindu-i umerii cu pete mari si rosii din sangele pe care il scotea pe gura cand tusea.

Se sperie auzindu-i cuvintele, pentru ca stia deja prea bine ce pericol reprezenta tuberculoza pentru oameni.
-Si ... de ce ?Adica ... de ce nu mi-ai zis pana acum ?murmura castania muscandu-si buzele, pentru a nu incepe sa planga.

-Fiindca ma gandeam ca vei fugi de mine ca de leprosi. Fiindca nu vroiam sa te pierd.

-Chiar te-ai gandit vreodata ca as fugi de tine ?Izbucni in pland unguroaica, strangand-o in brate, fara sa-i pese de petele de sange.

Materialul murdar atinse buzele brunetei murdarind ultimele locuri ale fetei inca neatinse de sangele care parea si el murdar.
Cazu in genunchi inchizand ochii si oftand nedorind sa se temea ca Erzsebet avea sa ia si ea boala daca statea langa ea.
Ii cuprinse soldurile apoi genunchii cu bratele,strangand-o puternic.

-Josephine ... chiar te-ai gandit vreodata ca te-as putea abandona ?suspina Erzsébet privind-o trista si speriata in acelasi timp.Haide ... nu poti ramane aici ...

-Da..murmura ea avand si aceeasi privire fixa si infricosatoare
Isi uni palmele, simtindu-le lipicioase si scarboase.

-Putem merge la mine acasa.Dupa tot ce ai facut pentru noi, ai mei nu vor avea nimic impotriva si poti ramane acolo, spuse Erzsébet ajutand-o sa se ridice si sprijinind-o.

-Trebuie mai mult decat orice sa ma spal de sange. replica aceasta brusc incepand sa mearga ceva mai repede

-Nu-ti face griji, te poti spala la noi.Te voi ajuta si eu, se oferi Erzsébet grabindu-se si ea spre casa.

O urma pana ce ajunsera la casa Erzsebetei.
-Sigur nu o sa se sperie sora ta mai mica atunci cand ma va vedea asa?

-Ildi nu va zice nimic, probabil ca este mult prea entuziasmata acum, ca nu mai este cea mai mica din familie, se stradui castania sa zambeasca, cu toate ca stia ca probabil copilul nu va supravietui mai mult de o saptamana.Haide.Mai avem o camera, in pod.Nu e cine stie ce, insa e incalzita si vei putea ramane acolo.O sa stau si eu cu tine ...

-Bine.
O urma pe castanie. In pod era o oglinda, un scaun si din fericire un lighean plin cu apa insa foarte rece.Totusi bruneta isi spala fata si mainile manjite de sange.

-Patul este unul mai vechi, din camera noastra, insa cred ca e inca bun, observa castania.Cat despre apa ... o voi ruga pe Rozsa sa incalzeasca mai multa si te voi ajuta sa te speli ...

-Merci.
Vocea ei era mai rece si mai masculina ca niciodata. Se ridica si privi in jur.
-E extrem de intuneric. remarca aceasta

-A fost un geam aici, insa in fiecare an se spargea si pana la urma tata l-a acoperit.Voi aduce mai multe lumanari, spuse Erzsébet intorcandu-se in scurt timp alaturi de Rozsa si pregatind apa pentru baie.

Ea ramase pe scaun privind in jur. Intunericul putea fi taiat cu cutitul si era cam inspaimantator daca punem la socoteala si vocea Josephinei care nu se oprea niciodata.

Aprinse cateva lumanari, imprastiindu-le prin camera si luminand putin incaperea micuta.
Merse apoi la Josephine, ajutand-o sa se dezbrace pentru a se spala.

-Sangele m-a facut sa ma gandesc la multe. replica ea privind intr-un punct fix simtind atingerile tinerei pe pielea ei vesnic rece,alba si catifelata

-Povesteste, murmura Erzsébet trecandu-si usor palmele pe pielea catifelata a brunetei.

-Cat de meschina si ticaloasa sunt fiindca ucid si fiindca mananc oameni,desi nu m-a prins pana acum. La cat de multumita as fi daca as omori mii de oameni. M-ai mai iubi?

-Ti-am mai zis deja, de atatea ori.Te iubesc indiferent de ceea ce esti, sopti Erzsébet ajutand-o sa se imbrace.