In miez de noapte

-Cine a zis ca-mi doresc bani ?chicoti castania cascand.Nu am avut niciodata prea multi bani ... defapt, nici acum ... daca ma gandesc mai bine nu avem cine stie ce bani in casa.Eu ... momentan nu-mi doresc nimic, spuse ea simplu.Poate doar sa-mi revad fratii.

-Unde si de ce au plecat? intreba ea privind-o fix si asteptand apoi raspunsul

-Cand locuiam inca in Ungaria, in sat au venit niste barbati straini ... si au inceput sa vorbeasca despre teritorii noi, despre Tara de Foc ... spuse unguroaica pe un ton usor misator si melancolic.Spuneau ca acolo e pamant cat vezi cu ochii ... si aur mult ... Spuneau ca vapoare pleaca in fiecare zi intr-acolo ... Si, intr-o zi ... au fugit si fratii mei ...

-Bieti naivi. Nu isi dau seama ca marea si ca teritoriile necunoscute sunt lucruri periculoase si ca Moartea isi face veacul printre valuri si prin pamanturi!

-Stiu, asa a zis si tata, insa ... imi place sa ma gandesc ca au ajuns cu bine acolo si ca au reusit ceea ce si-au propus ... Poate ... intr-o zi se vor intoarce ...

-Speranta moare ultima. replica aceasta privind intr-un punct fix

-Da, insa ... ce-am mai fi noi fara speranta ?ofta Erzsébet straduindu-se sa zambasca.

-Nu stiu. Cred ca nimic. Cred ca am fi mai rai si mai tristi.

Incuviinta, insa adormi in scurt timp, sprijinita de horn.

Zambi si o lua in brate ducand-o-n pat.

Se trezi insa pe la 5 dimineata, privind incurcata in jur.
Cauta in graba lumanarile ramase si le aprinse, uitandu-se dupa Jospehine.

Era intr-un colt,sculptand sau mai bine zis ciopartind o bucata de lemn.
-Ce te uiti asa?

-Ti-am zis deja ca ar fi trebuit sa te odihnesti.Sau macar sa ramai in pat, murmura trista unguroaica.

-Sunt bine. De cand ma stiu sunt puternica. Nu te mai teme.

Nu mai spuse nimic, stiind insa prea bine ca Jospehine era inca bolnava.
-Ar trebui macar sa ramai in pat.Eu trebuie sa merg jos, sa vad ce face mama si apoi sa pregatesc masa ... Iti voi aduce si tie ceva de mancare la sfarsit.

O lua de mana sarutandu-i apoi fruntea.
-Bine.
Se aseza in pat continuand sa se joace cu bucata de lemn caruia nu reausea sa ii dea o forma.

Erzsébet lipsi cam o ora, timp in care pregati micul-dejun pentru toata familia, facu paturile si matura curtea impreuna cu surorile ei.
Cand in cele din urma se intoarse in pod, aerisi totul, aducand cu ea si mancarea pentru bruneta.

-Multumesc! replica ea luand farfuria apoi continua sa o priveasca pe castanie

-Mama se simte bine ... probabil ca maine se va intoarce la treaba, insa sora noastra nu cred ca o sa ramana in viata pana maine, ofta unguroaica strangand lucrurile din jur si ordonandu-le.

-Tine!
Ii dadu farfuria apoi se ridica luandu-si traista cu diferite "medicamente".
-Zi acum ce are copilul ala?Febra?Respira greu?

O prinse de incheietura mainii, tragand-o inapoi in camera.
-Ti-am zis deja sa stai aici si sa te odihnesti.Nu ar fi trebuit sa-ti spun despre copil, murmura unguroaica, serioasa totusi.Nu este chiar atat de important, a zis tata.Oricum, s-a nascut mult prea devreme si nu va supravietui prea mult.Si, chiar daca va creste, va fi prea bolnavicioasa si va necesita prea multa atentie.Nu ne va putea ajuat cu nimic ...

-Da' nu pot lasa o fiinta la care tin sa moara. Nu pot.
"Dar orice are un inceput."

-Inceteaza.Ne-ai ajutat oricum.Mama e bine ... si asta numai datorita tie.In plus ... e doar o fata ...
Isi lasa unguroaica privirea in jos, citand vorbele tatalui ei.

-Esti cruda si absurda. replica aceasta apoi o imbratisa , si totusi esti a mea.

"Defapt ... eu incerc numai s ama impac cu gandul acesta ... " ofta unguroaica, insa o imbratisa si ea.