In miez de noapte

-...dar eu sunt bine. Rezist asa de cateva luni, nu este nimic.

-Esto bolnava si nu vrei sa faci nimic in privinta asta ?murmura incurcata Erzesbet.

-As avea ce?Stii bine ca sunt condamnata.

-Serios ... vindeci atatea persoane zilnic ... trebuie sa stii ce sa faci.Nu ?spuse usor speriata castania.

-Cea mai mare realizare a mea a fost ca am salvat un care al carui picior aproape ca era mancat de cangrena.

-Haide ... ne-ai vindecat pe mine si pe sora mea ... trebuie sa poti face ceva si in privinta ta, murmura unguroaica lasandu-si privirea in jos.

-O sa incerc insa trebuie sa imi aduci o traista neagra din casa mea.

Se ridica incuviintand si iesi in fuga, alergand spre casa brunetei.

O astepta privind lumanarile stinse.
-"Ma sting precum voi..."

Se intoarse destul de repede, respirand sacadat.
Se tranti intr-un colt, lasandu-i mai intai Jospehinei ceea ce ii ceruse.

Lua de acolo cateva frunze uscat si o substanta incolora insa care avea un gust si un miros ingrozitor.
-Trebuie sa astept 5 ore sa vad daca o sa ma simt mai bine O sa ma vindec in maxim 15 zile.

-Iar eu voi sta cu tine cat de mult voi putea, zambi unguroaica inca gafaind.
"Era sa dea o birja peste mine pe drum incoace ... Am scapat usor."

Aproape ca ii ghici gandurile.
-Sa fii mai atenta.Viata mea nu este foarte importanta.

-Stai linistita.Nu mi s-a intamplat oricum nimic, zambi unguroaica ridicandu-se si scuzandu-se, coborand inapoi in bucatarie.

Privi intr-o parte oftand simtind cum venele o dureau.

Lipsi mai multe ore, facand ture in bucatarie, in sat, in casa si prin curte, fara intrerupere.
Spre pranz, unguroaica urca din nou.

O privi zambindu-i lasciv.
-Se pare ca esti mai obosita decat mine.

-Defapt, nu sunt obosita, insa am incercat sa-mi termin mai repede treaba, se calma unguroaica.

-Inteleg. raspunse avand o voce tremuranda
Rupse delicat o bucata de hartie apoi stranse bucatile ramase in pumni, mototolindu-le.

-Ti-e foame ?Ar trebui cred ca incep sa pregatesc pranzul ... insa trebuie apoi sa merg in sat sa-l caut pe tata ...

-Nu am nevoie de nimic, multumesc. raspunse pe acelasi ton

~Cateva zile mai tarziu~

Erzesbet se treiz ca deobicei cu putin timp inaintea rasaritului, fugind de aceasta data la rau.

Privi apa care curgea intr-una apoi sari simtindu-si trupul inghetand.

-De ce ai venit pana aici ?intreba unguroaica inotand in preajma ei.Nu cred ca te simti deja mai bine ...

-Nu pot ramane ca o leguma,ma cherrie. replica aceasta