In miez de noapte

-Mai intai te duc la ea acasa. E o doamna. Are un nume nemtesc pe care nu l-am retinut. A spus ca mai intai sa te imbrac cu o rochie special facuta pentru tine si de abia apoi sa i te prezint. Si cine sunt eu sa ma impotrivesc stapanei mele?
O lua de mana si o conduse catre o casa mare si foarte eleganta. La geamuri erau puse perdele de catifea albastra iar in fata casei, pe scari erau asezate lumanari aprinse, insa mici.
-Ei, ce parere ai?

Continua sa priveasca uimita toate detaliile incaperii,scaldate in lumina placuta si slaba a lumanarilor.
-E o imagine absolut incantatoare,insa ... tot nu inteleg.Ce facem aici ?Ce caut eu aici ?intreba aproape in soapta fata.

-Luam cina cu o femeie care ne va ajuta financiar si ne va mari gradul in societate, facandu-ne sa parem altceva decat suntem in fata societatii. Poate ca tu vrei sa ramai simpla insa eu m-am saturat sa dorm intr-o cocioaba cu sobolanii drept prieteni.Doar...vino. Haide sa o vezi , poate iti vei schimba parerea asupra ceea ce vrei.
O lua de mana si o duse intr-o incapere extraordinar de eleganta:candelabre de argint, podele curate si alunecoase, un pat imaculat si o oglinda uriasa.
In spatele usii din lemn de brad se afla o rochie la fel de sangerie ca si a ei insa mult mai eleganta avand in vedere dantelele si matasea.
-E a ta . Numai a ta. raspunse Josephine venind cu cateva ace de par apoi continua , vreau sa te spal apoi sa te imbrac si in cele din urma sa iti aranjez parul si sa coboram jos.

Ramase muta in momentul in care vazu rochia.
-Nu ... nu stiu daca ar trebui.Vreau sa spun ca ... Nu as putea trece niciodata drept o fata dintr-o familie nobila.Deabia pot vorbi cat de cat corect ... Imi stiu prea bine locul in societate ... ofta unguroaica.

-Stapana mea stie asta. Eu i-am zis totul, sper ca nu te supara acest lucru. Dar a tinut mortis sa te vada.
O aranja si in cele din urma ii prinse parul.O invita sa se priveasca in oglinda stiind insa ca avea sa ii placa .

Se privi tacuta timp de cateva clipe,aproape nevenindu-i sa creada ca reflexia stralucitoare din oglinda ii apartinea.
-Josephine ... iti multumesc foarte mult,murmura zambind unguroaica.

-Haide acum .
O indemna sa o ia de brat. Nu stia de unde vazuse acest gest elegant insa stia ca nu ii apartinea. Totusi ii placu.
In cele din urma coborara.Era o sala mare, strabatuta de o masa lunga din acelasi lemn de brad. Lumanari faceau ca locul sa straluceasca, acestea fiind desigur in aceleasi candelabre de argint.
-Madame ! striga ea scurt
O femeie roscata, nu foarte in varsta, slaba , aparu langa ele si ii zambi Erzsebetei.

Unguroaica facu o plecaciune scurta,asa cum vazuse in familiile nobile unde slujise pana acum.Nu ii iesise perfect,insa spera numai sa nu o fi facut de ras pe Josephine.Astepta destul de incordata reactia femeii,urmarindu-i cu atentie gesturile.

-Ma numesc Frederika von Darchschmitz. Tu trebuie sa fii Erzsebet.
Josephine nu se putu stapani si isi dadu o palma peste fata realizand ca inca odata uitase numele stapanei sale desi il auzise inca odata. Femeia o privi arogant apoi o pofti pe Erzsebet sa se aseze.

Se aseza incet,inca temandu-se sa nu faca vre-o prostie fara sa-si dea seama.
Privea in continuare catre Josephine si catre femeie,nestiind sigur ce ar trebui sa spuna.

Stapana ii spuse fetei ca pentru ea manierele la masa nu erau importante , cel putin cand venea vorba de Erzsebet.
Josephine stia cum sa manance, insa totusi nici ea nu parea o nobila autentica.

incepu si fata sa manance odata cu cele doua,straduindu-se ca,cel putin,sa nu se fata de ras.Prea tare ...

Lipsa de maniere le amuza pe cele doua femei. Totusi niciuna dintre ele nu zise nimic.

Erzsbet renunta intr-un final,lasand mai mult de jumatate din mancare in farfurie si incepand sa se joace cu o batista pe care o strangea in maini,privind in jos.

Cele doua se oprira si ele nedorind sa o faca pe fata sa se simta prost.
-Eu ma retrag. sunt obosita. vom vorbi maine dimineata.replica stapana lasandu-le singure

-Inseamna ... ca putem pleca acum ?murmura Erzsbet dupa ce femeia iesi din incapere si le lasa pe amandou singure.

-Daca doresti. replica aceasta avand un puternic accent frantuzesc
Se apropie de ea si ii spuse:
-Vrei sa mergi asa acasa sau te schimbi in hainele tale vechi?

-Mai bine ma schimb,ca pune tata cainii pe mine daca ma vede imbracata asa.Nu m-ar recunoaste,nici intr-o 100 de ani.

-Asta ar trebui sa te bucure ,draga . Hai.
O du-se in aceeasi camera in care o schimbase si o imbraca iar in zdrente.

-Tot miros a parfum,zise Erzsbet atenta.Oricum,nu mai conteaza.O sama simta numai surorile mele,dar trece la prima baie.
Se imbraca in graba,iesind si alergand inapoi catre sat.
-Vri sa ramai la noi in seara asta ?

Analiza situatia si totusi se decise sa nu o refuze.
-Daca nu deranjez.
Stia oricum ca nu deranja si stia deja ca familia Erzsebetei totusi nu o prea suporta. Cu toate astea se apropie de fata, avand o privire care ii dadea un aer de superioritate.

-Sa mergem !zise destul de grabita unguroaica,gandindu-se ca deja incepuse sa s eintunece si probabil vor ajunge si asa acasa destul de tarziu,dupa lasarea intunericului.

-Atunci....
Nu se putu abtine si o lua pe fata in spate incepand sa alerge. Desi o purta pe Erzsebet in spate tot arata destul de eleganta si de sprintena. Se parea ca toti acei ani de carat saci cu grau si cu nisip nu fusesera in zadar.

Nu protesta,fiindu-i mai comod asa si gandindu-se ca vor ajunge mai repede acasa.

Ajunsera in doar cateva minute.
-Sper ca acum esti multumita.