In miez de noapte

-Nu vad ce e rau in asta ... in fond ... o femeie nu ar trebui sa se ocupe de astfel de treburi ...

-De cand eram de varsta ta am renuntat la a ma mai considera o femeie.

-Da' nici barbat nu etsi,asa ca ... nu ar mai trebui sa te fortezi atat ...

-O voi face numai pentru ca asa imi zici tu.

Ii multim,dupa care continuara sa mearga impreuna.
-Unde vrei sa mergem acum ?Eu mi-am terminat deocamdata treaba ...

-Nu stiu, oricum nu vreau sa mergem acasa. E prea devreme. As dori numai sa fim undeva singure si sa privim cerul pana stelele il acopera.

-Sigur !incuviinta unguroaica vesela.A putea merge atunci la lac ... acolo se termina padurea si cerul s evede foarte clar ...

-Ar fi perfect. Mergem? intreba ea dorind ca fata sa o ia inainte

O lua de mana,grabind pasul catre padurea de la marginea satului.O strabatura amandoua in graba,ajungand in final la rau.

-E...minunat aici. Cerul se vede atat de bine si este atat de mare si este sumbru si..,..ah! Dau in nebunie!

Chicoti auzind-o,fiind deja obisnuita cu iesirile nervoase ale brunetei.
Ea se aseza in schimb pe marginea lacului,descaltandu-se si scufundandu-si picioarele in apa rece.

Se tranti langa ea privind stelele . I se pareau niste lacrimi ramase pe chipul negru al cerului.
-De ce toti trebuie sa planga inca de cand se nasc?

Nu stiu ce sa-i raspunda,mai ale sca ea fusese educata in cu totul alta religie decat a Jospehinei.

-Si aici ma refer la viata de zi cu zi: talhari, cersetori, oameni care pierd tot la un incendiu sau o inundatie.

-Viata de zi cu zi e grea peste tot ... nu numai aici.Si ... e grea pentru fiecare ...

-Urasc faptul ca traiesc insa si daca mor este greu.

-Nu mai spune te rog asta ... murmura unguroaica luandu-i mana intr-a ei si straduindu-se sa-i zambeasca,cu toate ca vorbele ei o speriasera putin.

-Bine, bine. replica ea vazandu-i ingrijorarea din ochi apoi o imbratisa

-Cat de tarziu crezi ca este ?murmura unguroaica privind inca o data stelele si simtind abia atunci frigul.

-In jur de 10 noaptea probabil.Nu poate fi mai tarziu,as fi simtit asta. O sa te certe ai tai daca nu ajungi la timp?

-Nu,nu cred,clatina din cap Erzsébet.Tata probabil nu va ajunge nici el prea devreme acasa,mama se odihneste,iar Roza zice ca pleaca in sat ...

Toata acele explicatii majore o facura sa simta ca parca blonda tragea de timp asa ca pur si simplu o deranjara. Intr-un final se ridica in sezut si tusi.
-Ti-este frig?

Incuviinta,lasandu-si privirea in jos pentru cateva clipe.
-Putin,murmura ea in maghiara.

OOC: De data aceasta nu-s blonda,sunt castanie.

-Bine.
Isi dadu jos haina de pe ea si o puse pe fata.
OOC:Obisnuinta.
BIC:Continua sa o priveasca zambind vizibil larg.

Ii multumi,cu toate ca ar fi vrut sa refuze.
-Acum ... iti va fi tie frig,murmura ea.