Imaginea sinistra a disparitiei

-In regula.
O conduse catre camera copilei.
-E in patut. Doarme,cum am spus.

Zambi, vazand fetita dormind linistita si doica adormita in balansuar si o imbratisa inca o data pe Josephine, murmurand cateva cuvinte, pe jumatate in maghiara.
-Cum ar trebui sa iti multumesc pentru toate astea ?

-Iubindu-ma si nejudecandu-ma vreodata pentru crimele care le-am facut in numele tau.

-Cum te-as putea judeca oare, cand ai facut totul pentru mine ?ii sopti castania schitand un zambet slab.Iar de iubit ... deja de iubesc ... o saruta usor pe buze, atenta sa nu vada doica.

Ii recunoscu gestul sii ii spuse:
-Stie deja. Stie totul. Asa ca...
O lua de talie si o saruta pasional.

O saruta usor, insa o opri peste cateva clipe.
-Totusi ... nu vreau sa ne vada, murmura usor jenata unguroaica, semn ca inca nu era pe deplin impacata cu ideea.

-E bine de stiut pentru viitor.
Se apropie de patutul lui Etel.
-Iti seamana.

-E bine.Nu stiu daca as fi suportat sa semene sotului meu, ofta Erzsébet venind si ea langa copila si privind-o cu atentie.

-Stiu.Haide sa nu ne mai gandim la tiranul acela.

Ofta, insa isi alunga repede acel gand, impreuna cu imaginea sotului ei.
-Imi arati te rog casa ?

-Cu mare placere.
O lua de mana si incepura sa mearga.
-Nu este chiar asa de uriasa. Doar 8 camere fara bucatarie si sufragerie.

Chicoti auzind-o si ii spuse.
-Mare ?Cum sa nu fie mare ?Sa iti amintesc ca toata casa parintilor mei avea numai doua camere, cu tot cu bucatarie ?Si casa in care am locuit pana acum ... tot doua camere avea, insa fara bucatarie.

-A noastra are si etaj. 4 sus, cu tot cu bucatarie si 4 jos , plus sufrageria..Pana acum sti dormitor si camera Etelei.

Ii multumi, intorcandu-se in dormitor si asezandu-se pe pat, observandu-si reflexia in oglinda.

-Cum ti se pare ca arati acum, doamna mea? intreba aceasta putin cam nesigura de reactia femeii

-Cred ca ... intr-un fel, compania ta imi face bine, zambi slab castania.

O privi de data asta normal, nefacand vreun efort sa para fericita sau sa aiba oricare alta stare. Parea fericita insa ochii ei mari si albastrii o faceau sa para infricosatoare si totusi sarmanta.
-Este mai mult decat minunat ceea ce aud.Ma simt onorata!

-Ce vom face de acum incolo ?Nu-mi place o viata in care sa stau toata ziua in pat, privind peretii ... ofta Erzsébet muscandu-si usor buzele.

-Orice doresti. Voi face orice pentru tine,stii doar. Cu exceptia de a iti da drumul de tot. Va trebui sa mergi insotita.Ori de mine ori de Greta,stii doar.

-Da, da, stiu asta si ti-am mai zis deja ca nu ma deranjeaza, ii raspunse unguroaica privind tavanul alb.Insa ... cine mi-ar mai putea face rau acum ?

-In orasul asta se moare de foame, iar tu faci acum parte din randul celor ceva mai instariti. Realizezi deci ca poti fi jefuita sau mai rau.

-Stai linistita ... nici nu am de gand sa ies neinsotita ... Nu vreau sa fiu vazuta.Oricum ... ce fac daca se intereseaza familia mea de mine ?

-Voi face ceea ce stiu eu mai bine.

-Nu, te rog, se ridica brusc Erzsébet de pe pat, venind langa bruneta.Nu le face nimic, te rog.Sunt familia mea ...

-Nu ii ucid,negociez. spuse ea stupefiata