Imaginea sinistra a disparitiei

-O sa te incalzesc eu in noaptea asta. Promit.
Ii imbratisa corpul lasand ca muschii spatelui sa se relaxeze in sfarsit. Ii zambi fericita dandu-i cateva suvite blonde de pe fata.
-Sper sa nu ma crezi o ciudata dupa tot ce s-a intamplat.

Isi inchila de cateva ori capul,simtindu-si obrajii arzand.
Se stradui sa inchida ochii si sa adoarma,insa de fiecare data cand simtea caldura emanata de corpul brunetei isi amintea paloarea perfecta a pielii acesteia.

-Stii ce ma doare? In fiecare noapte sunt fara tine, si fara tine nu pot visa sau trai.Dragostea pentru tine ma ucide, dar mor intr-un mod sublim si nu vreau sa fiu readusa la viata. ii sopti aceasta incet, bland, nedorind sa o trezeasca

Deschise ochii slab,indreptandu-si capul catre bruneta si privind-o printre gene.Deschise gura usor,pentru a-i sopti ceva,insa se opri,multumindu-se numai sa-i zambeasca si sa murmure cateva cuvinte in maghiara,cu toate ca stia ca Josephine nu ar intelege-o.

O lua de mana simtind cum unghile lungi ale fetei ii zgariau pielea calda si totusi alba care o facea sa para un cadavru ambulant. O adora. Era acolo, era obosita si oarecum trista. Isi lasa capul pe perna si o privi in ochi.
-Te ador!

Ii zambi slab,prin intuneric,inchizand la loc ochii si straduindu-se sa adoarma,sa uite de corpul cald al brunetei,aflat chiar langa al ei.
Dupa cateva eforturi o fura in sfarsit un somn destul de chinuit si mai mult obositor.

Isi dezlipi trupul de al ei. Se parea a fi inca o noapte in care Josephine nu avea sa doarma, obisnuindu-se deja cu aceasta boala. Vazu corpuri mici, grase umbland pe dupa dulapurile sale cu licori. Sobolani.
-"Maine o sa pun otrava. Sper doar sa n-o trezeasca pe unguroaica mea ..."

Spre dimineata,la putin timp dura rasaritul soarelui,Erzsbet se trezi,cautand-o din priviri,prin intuneric, pe bruneta.

-Aici. replica ea parca stiind ca fata o cauta pe ea
Ii atinse crestetul si apoi ii zambi intreband-o-n cele din urma:
-Ai dormit bine?

Incuviinta din priviri,cautandu-si hainele.
-Cat este ceasul ?intreba unguroaica zambind slab,putin obosita.

-Probabil 5 dimineata sau 6.Nu stiu sigur.
Isi lua pe ea zdreanta pe care o numea rochie si deschise usa cocioabei.
-Buna dimineata oras jegos pe care-l detest !

Nu isi putu stapani un zambet auzind-o,nu din rautate,ci din simplul fapt ca pe ea nu o deranja absolut deloc satul in care ajunsese sa locuiasca.
Se ridica totusi in graba din pat,imbracandu-se repede si indreptandu-se spre iesire.
-Astazi urmeazas a vin la noi un domn ... tata spune ca este foarte important sa fiu si eu de fata,pentru ca doreste sa ma ia in casatorie,ii epxlica pe jumatate in ungureste gata,grabita.

Ramase uimita. Se simtea abandonata si credea ca fata nu facuse decat sa se joace cu ea insa nu se impotrivi.
-Bine, du-te! spuse ea incercand sa zambeasca

-Nu vii si tu ?intreba unguroaica oprindu-se in usa si privind-o cu atentie pe bruneta,asteptand ca aceasta s-o insoteasca.Mama a spus ca poti veni si tu sa iei masa cu noi ... oricum,voi ajuta si eu la bucatarie,si mi-ar place sa stai cu mine ...

Era ca si cum ar fi injunghiat-o-n inima. Cum ar fi putut ea sa stea acolo si sa vada toata acea scena.
-Bine....Vin

Ii zambi,multumindu-i si dandu-i un sarut scurt pe obraz,luand-o apoi de mana si iesind impreuna,in fuga,catre sat.

O urma fara a mai zice nimic. Nu ii prea convenea situatia si totusi ce era sa faca. Probabil ca-n sinea ei stiuse in tot acest timp ca ceea ce ea dorea nu era posibil .
"Si totusi..."

Imediat ce ajunsera acasa,erzsbet si Josephine fugira in bucatarie,unde era destul d emulta agitatie,toata lumea preocupandu-se de altceva.

Incepu si ea sa faca treaba insa era ca o masinarie. Nu mai auzea nimic , nu mai simtea nimic.
-"Tot ce are un inceput are si un sfarsit asa ca mai bine sa nu incepem vreodata ceva."

Erzsbet isi ajuta surorile sa curete si sa taie legumele,alergand din cand in cand pana afara si aducand lemne,pe care le arunca in foc.Intr-o ora terminara treaba si fata pleca in camera ei,pentru a se schimba si aranja.
-Tot nu cred ca ajuta cu ceva,ofta unguroaic atunci cand ajunsera in dormitor.

-Daca tu zici.
Spera ca tristetea ei sa nu fie atata de vizibila sau de luat in seama caci daca cineva ar fi intrebat-o de ce e trista ar fi inceput sa tipe si sa arate de ce are mereu cutite si otravuri la ea. Era un pachet de nervi si nu dorea ca cineva sa isi forteze norocul .

Sora mai mare a Erzsébetei, Marika aduse in dormitor p albie de lemn,pe care o umplu repede cu apa fierbinte,lasand-o pe fata sa se imbaieze,ajutata de Jospehine.
Erzsébet incepu sa se dezbrace,asezandu-se pe pat si descheindu-si nasturii rochiei.

Isi adusese aminte de noaptea in care o cunoscuse, in care ii facuse baie si in care ii daduse hainele ei pentru a o incalzi.
Si restul amintirilor: cand o ducea in spate, epidemia, plimbarile la rau si pe camp...Trebuia sa invete sa traiasca din amintiri.

Intra in apa calda,parfumata cu flori de iasomie si,ajutata de Josephine,incepu sa se spele,in vreme ce sora ei mai veni inca o data in camera,lasandu-i pe pat o rochie destul de noua.

-Si l-ai vazut pe logodnicul tau?intreba ea privind intr-un punct fix si negandindu-se decat la trecut, lasand mainile sale sa atinga trupul fetei