Imaginea sinistra a disparitiei

-Stai cu Etel.Incearca sa te apropii de ea ceva mai mult de data asta.

Isi intoarse privirea in directia opusa, oftand incet si muscandu-si buzele.
O incuviinta insa, fara a mai spune nimic.

-Erzsebet gandeste-te la cuvintele pe care ti le voi spune acum: pentru a ucide un om nu este neaparat nevoie sa comiti o crima.

OOC: Ce-mi place O.O God ! O.O
BIC

Privi in continuare in jos, muscandu-si buzele si simtind in gura gustul de fier al sangelui.

O saruta manjindu-si si ea buzele cu sange.

O saruta scurt, insa se opri, privind-o trista.
Isi apropie mana de buzele brunetei, stergand urmele de sange.

O lua de mana si i-o saruta privind-o cu ochii mari.

Ii raspunse sarutului, gandindu-se insa la altceva.
In cele din urma prefera sa se intoarca in camera.

Ca intotdeauna o urma in tacere fiind curioasa la reactiile ei.

Nu trecu insa prea mult timp si se insera, iar unguroaica se aseza langa foc, incepand sa rasfoiasca o carte.

Josephine continua sa o urmareasca tacand.
Insa brusc, simti nevoia sa rupa acea liniste ciudata.
-Mai esti trista?

-Nu, nu chiar, raspunse Erzesbet continuabd sa priveasca paginile cartii din mana.

O privi din nou fascinata de ea, cu un zambet bland si prietenesc de data aceasta.

-Cred ca imi vor lipsi serile aici odata ce vom ajunge in Venetia, ofta castania pe un ton usor romantic.

-Cred ca tot ce imi va lipsi va fi gradina aceasta. Si poate si dormitorul.

-Unde vrei sa locuim in Venetia ?intreba Erzesbet inchizand cartea si tinand-o pe genunchi.

-O sa ma interesez maine. Nu stiu sigur.

-Mi-ar place o casa care sa semene cu aceasta ... insa nu atat de mare.E prea mare pentru noi ...

-Pentru mine nimic nu este deajuns. Insa daca asa vrei tu bine...

"Ma gandeam numa ca irosesti prea mult pentru mine ... " zambi Erzesbet ridicandu-se din fata focului si incepand sa se dezbrace, pentru a se culca.

Privi din cand in cand in directia acesteia insa nu ii prea dadu atentie.

Se schimba in scurt timp, punandu-si o bluza de corp intr-o nuanta deschisa de albastru.

-Toate hainele tale sunt albastre,draga mea.

-Cred ca in general da, zambi Erzesbet venind langa ea si incepand sa o sarute.

Sarutarile ei o faceau sa tresara insa totusi ramase rece privind-o totusi intr-un mod ciudat de tandru.