Imaginea sinistra a disparitiei

OOC: Iarna ,dimineata ora 7:00 ..privat
BIC: Facu doar cativa pasi.Se opri in fata unei cruci plina cu zapada.Dadu zapada alba precum pielea sa de pe cruce si zambi continuandu-si apoi drumul.Se ruga in gand ca preotul sa nu o vada,pentru ca nu cumva sa o acuze de ceva ce nu facuse.
Unghiile sale exagerat de lungi atinsera zapada foarte rece,apoi intreaga piele de pe mana sa dreapta simti frigul.Josephina lasa ca bulgarele sa se topeasca in mana sa ,ea neparand deranjata de temperatura scazuta ,insa brusc,isi puse gluga pe cap ,insa facu acest lucru ajutandu-se doar de mana stanga.

Ratacea ca in fiecare dimineata si,nu mica ii fu mirarea cand se trezi brusc pe cararile cimitirului.Privi atenta in jur,simtind pe pielea fetei gerul naprasnic si strangandu-si mainile in pelerina subtire.
O observa in scurta vreme pe Josephine si,recunoscand-o,alerga vesela spre ea.
-Buna dimineata,zise unguroaica zambind,in ciuda frigului pe care il resimtea destul de puternic.

-Deasemenea si tie ,draga mea.
Buzele si obrajii ei slabi se vedeau ceva mai mult in timp ce gluga ii acoperea ochii si aproape intreaga fata .Privirea ii era in pamant ,iar mainile ele atinsera brusc soldurile.
-Ce te aduce pe aici,Erzsebet?

-Nici chiar eu nu stiu,murmura incet Erzsébet.Adica ... rataceam ca in fiecare dimineata prin sat si m-am trezit in preajma cimitirului.Cum nu am mai fost niciodata pe aici,am inceput sa ma plimb pe cararile de piatra si apoi ne-am intalnit,explica putin incurcata inguroaica.

-Minunat !
Buzele ei erau de un rosu aprins,probabil din cauza frigului ce se simtea puternic.Fulgii de nea se puneau pe haina sa lunga si neagra .Brusc,isi introdu instinctiv unghiile in palma ,incepand sa sangereze usor.

-Ce faci ?intreba Erzsébet privindu-i mainile uimita.
Veni in graba langa ea,luandu-i mana ranita intr-ale ei si observandu-le paloarea cu atentie,fara a-i mai spune insa nimic.

Isi lipi fruntea rece de a ei .O privi fix in ochi si isi apropie buzele insangerate de ale ei.O imbratisa puternic apoi o saruta incet.
Ii era frica de ceea ce tocmai facuse insa stia ca nu mai putea sa isi ascunda dragostea pentru fata.

Mainile ii inghetara brusc,la fel ca si restul corpului.Ramase inmarmurita,nestiind cum sa rasunda la gestul neasteptat al brunetei.Isi desprinse mainile din ale Josephinei,dandu-se cativa pasi in spate si desprinzandu-se din sarut.
-Nu putem face asta,murmura castania mai mult in maghiara.

-Putem face orice ,asta numai daca vrei si tu ,prea scumpa mea copila .se auzi vocea ei dezamagita in timp ce isi intoarse capul intr-o parte .Isi dadu gluga jos iar fulgii reci i se ajuzara in parul incalcit si negru precum rochia sa .

-E gresit,continua sa murmure pe jumatate in maghiara unguroaica.Doua femei nu se pot iubi.
Se sprijini de o cruce de piatra,simtindu-si picioarele cedandu-i.

-Asta crezi tu ,fiindca esti mica.Insa daca simti la fel te astept.
Isi puse iar gluga pe cap si se intoarse cu spatele la ea ,dand sa plece.

-Stai ... nu pleca ... nu ma lasa aici,murmura Erzsébet fara pic de maghiara intre cuvintele mai mult soptite.Nu ma poti lasa singura aici ...

-De ce>Nu o sa se trezeasca vreun mort sa te ia cu el.zise ea oprindu-se si privind-o cu ochii mari si albastrui

O lua de mana si apoi apropie corpul fetei de a ei.

Isi sprijini usor capul pe pieptul brunetei,strangandu-i in acelasi timp mijlocul cu mainile,fara a mai spune nimic.
Isi ridica in cele din urma privirea,uitandu-se in ochii ei albastri.

-Erzsebet ,nu vreau sa suferi din cauza mea sau din cauza ca sunt o ciudata .Nu vreau sa mai plangi si sa mai stai in saracie.
O imbratisa stran mangaindu-i fruntea si sarutandu-i crestetul .

O stranse si mai tare de mijloc,fara a-i mai spune nimic insa.
Continua sa o priveasca in ochii albastri,muscandu-si buzele arse de soare.

-Spune-mi ce e cu tine fato.Spune-mi ce ai patit.De ce tremuri si esti incordata?intreba aceasta total ingrijorata
Nu isi dorea ca fata sa pateasca ceva.

-Nu ... nu vreau sa te pierd ... esti singura mea prietena de aici ... singura persoana de care m-am apropiat vreodata,zise in cele din urma Erzsébet .

-Hai,haide sa mergem.Sa te duc sa te incalzesti.
"Dar unde?"
O lua in spate si incepu sa mearga prin zapada rece si deloc buna pentru ele in acele momente.

-Nu trebuie sa ma cari de fiecare data.Vei obosi si vei ingheta,ii zise pe un glas bland Erzsébet.
Isi tinea mainile stranse in jurul umerilor brunetei,privind cerul plumburiu.

-Sunt crescuta in cele mai mizerabile conditii ,Soarele e binecuvantare pentru mine ca si caldura de altfel.zise aceasta continuand sa mearga

-Nu inteleg ce legatura ar avea asta cu faptul ca insisti mereu sa ma cari.Vei obbosi si te vei imbolnavi din cauza efortului,insista unguroaica.

Rase .O amuza .Cuvintele copilei o amuzara atat de tare ,ca intotdeauna.Unguroaica era mica,inofensiva , total diferita de ea.Ea care era matura ,care era dificila si periculoasa .Manuia armele si folosea otravurile mai mereu .
O privi pe copila si zambi dulce apoi ii raspunse cu aceeasi voce feminina insa foarte joasa si groasa:
-Nu conteaza.Haide,te duc la mine acasa.O sa ai caldura din plin.

-Cum vrei tu,surase castania lasandu-si capul pe clavicula fetei si inchizand ochii,nu inainte de a mai privi o data imprejurimile.

Incepu sa fredoneze un cantec lent,atat de dulce si romantic.Mergea repede,desi unguroiaca nu era prea grea,dar hainele ei destul de mult . Ajunsera in scurt timp la cocioaba de la marginea satucului apoi Jose' o lasa pe pat.Freca doua bete si aprinse focul.