Imaginea sinistra a disparitiei

Zambi simtindu-i mainile pe pielea ei si continua,pe un ton usor tremurat.
-Nu prea.Decat foarte rar ... A mai venit pe aici de cateva ori,insa credeam ca are de rezolvat treburi cu tata.

-Si cand colo e logodnicul tau...
"mai bine zis un mic nenorocit caruia ii voi lua gatu' "
Incerca sa para vesela insa nu prea reusea.

Termina cu spalatul,iesind din apa si ramanand cateva clipe cu prosopul pe ea,bucurandu-se de parfumul florilor de iasomie din apa.
Intr-un final renunta la prosop,imbracandu-si rochia si cautandu-si ciorapii.

-Esti..frumoasa. O fiinta perfecta.
"O fiinta care nu este si totusi inca mai este a mea. "

Ii multumi,imbratisand-o si bucurandu-se prosteste ca se marita.
-Tata a promis ca-mi va face o nunta mare,zise ea vesela,facand cateva piruete prin camera.Iar mama ma va ajuta sa-mi cos rochia ...

-Da,sper sa fii fericita cu el.
"Oricum eu voi pleca de tot de aici dupa aceea.

-Haide ... nu inteleg ... Nu esti fericita pentru mine ?intreba Erzsébet oprindu-se pentru cateva clipe si privind-o atenta pe Josephine.

-Ba sunt, insa..nu imi imaginez cum este sa te mariti cu cineva pe care nu-l iubesti. Mi se pare ca si cum te-ai otravi , ca si cum ti-ai face rau de buna voie.

-Dar ... Josephine !zise unguroaica pe un ton amuzat si copilaresc.Sigur ca il voi iubi ... doar va fi sotul meu,nu ?
Se tranti pe pat,razand in acelasi mod infantil.

-Ai aceleasi idei ca mama. Si ea zicea ca mai intai este casatoria, apoi dragostea.
"Dar in cazul ei dragostea nu a existat niciodata...Niciodata! Si cred ca voi avea aceeasi soarta" gandi ea dandu-si seama ca mai avea umpic si lasa tot.
Era hotarata ca dupa nunta Erzsebetei sa plece .Intr-un loc nestiut de nimeni, in care o va lua de la inceput: va fi batuta, va dormi pe strazi pana va castiga primii bani.
Sau dorea sa isi roage stapana sa o lase la o mosie a ei. Dar nu dorea sa ramana sa vada cum o pierde pe Erzsebet.

Se ridica intr-un final de pe pat,inca zambind si incepu sa-si netezeascao parte din cutele rochiei.
-Haide !Trebuie sa fi ajuns deja !spuse unguroaica luand-o de mana pe bruneta si iesind din dormitor.

-Da,haide.
O urmara pana ajunsera intr-o camera destul de mare unde zari un baiat.
-El?ii sopti aceasta Erzsebetei

Incuviinta,zambindu-i si mergand langa tatal ei.
Barbatul ii raspunse si el printr-un zambet,ramanand la locul sau.
Era de inaltime medie,avand in jur de 35-40 de ani,cu pielea colorata de soare si fata lovita de urme ale varsatului de vant.
Intr-un final se asezara cu totii la masa,mama si sora Erzsebetei aducand mancarea,iar tatal acesteia incepand sa discute problema casatoriei.

Surorile Erzsebetei realizara de ce Josephine era trista, insa nu acordara prea multa atentie acestui fapt.
Bruneta nici ca se uita la cel care o dorea pe Erzsbet, in caz contrar l-ar fi privit cu ura si ar fi dat de banuit.

Erzsébet continua sa raspunda cu zambete tuturor celor de la masa,jucandu-se cu mancarea din farfurie.Intr-un final totul se termina si cei doi barbati iesira din bucatarie,pentru a termina de stabilit detaliile casatoriei.
Imguroaica se ridica si ea de la masa,incepand sa stranga,ajutata de surorile si mama ei.

Femeile o vazura pe bruneta ca ramase pe scaun ingandurata ,strangand materialul rochiei in pumni aproape incepand sa planga.

Erzsébet o observa si ea si merse imediat langa Jospehine.
-Ce s-a intmplat ?intreba unguroaica incet,lasand farfuriile pe masa.

-De parc-ai putea intelege!
Se ridica si merse in camera fetei incepand sa planga apoi privi pe geam si inchise ochii neadormind totusi.

Vru sa mearga dupa Jospehine,insa chiar atunci reaparura tatal si logodnicul ei,oprind-o pentru a o anunta ca stabilisera nunta pentru saptamana viitoare.

-Locul meu nu mai e aici. Imi pare rau ca nu ma tin de cuvant. murmura ea apoi iesi pe geam
Ajunse la cocioaba ei unde isi lua numai cutitele si sticla cu vitriol pentru a avea cu ce se apara.
"Voi face ce stiu mai bine. Voi ucide"

In urmatoarele zile Erzsébet fu prea ocupata cu pregatirile de nunta pentru a o mai vizita pe Jospehine,asa ca ramase in sat,cumparand materiale de rochii si ocupandu-se de nunta,impreuna cu mama si surorile ei.

In acele zile ea insa merse pe campuri si prin paduri. Era obosita, murdara si ranita. Lipsa de apa o facu aproape sa delireze si sa lesine , combinate cu efortul.
-Erzsebet...

Unguroaica se bucura de petrecere,dansand cu toata lumea.Se opri insa epuizata,dandu-si seama abia spre seara ca Jospehine nu venise la nunta.isi ruga una din surori s amearga sa o caute ,insa aceasta s eintoarse peste o ora,anuntand-o ca nu o gasise in sat.
Seara,cu toate ca mama ei incercase sa ii explice ceea ce urma sa se intample,tanara sfarsi intinsa pe pat,plangand.

Saptamani, luni trecusera. Josephine ajunsese in sfarsit medic si vindeca oamenii cu leacurile sale insa nu se lasase de crima devenind mai sadica si mai periculoasa,avand doua personalitati. Ziua vindeca si noaptea ucidea.
Un cutit se uni cu pamantul. Privirea ei glaciara fixa casa.
-Vin dupa tine, Erzsebet. Ti-am promis!

Bineinteles ca nici Erzsébet nu o duse prea bine in toate aceste luni , alegandu-se deseori cu batai din partea sotului si certuri fara sfarsit.Lucrurile se mai potolira putin in momentul in care aflara amandoi ca e insarcinata,insa totul reincepu atunci cand unguroaica nascu o fata.
La putin timp dupa aceea, Erzsébet ramase din nou insarcinata,insa sotul ei se imbolnavi,asa ca trebui sa ramana acasa,renuntand la slijba pe care tocmai si-o gasise.
In cateva luni, unguroica obosise mai mult decat in ultimii 16 ani,chipul ei fin si aramiu capatand urme de melancolie si tristete,impreuna cu zgarieturi si vanatai.
Intr-o dimineata se trezi din nou odata cu rasaritul soarelui, ingrijindu-si sotul si fugind apo in bucatarie cu copilul,unde se aseza in fata focului si incepu sa planga.