Imaginea sinistra a disparitiei

-Iti seamana. se auzi o voce masculina si totusi senzuala
Era Josephine si era diferita. Avea un costum barbatesc, parul prins in coc, mai alba si mai palida ca niciodata. Insa unele lucruri nu se schimbasera: inca se mai imbraca numai inca negru, sticla de vitriol inca ii mai era amica.

Se cutremura,recunoscand imediat vocea si intorcandu-se catre Jospehine.Isi sterse lacrimile,insa reincepu s aplanga in hohote in momentul in care o vazu.Isi lasa privirea in jos,parul cazandu-i in dezordine pe umeri si continua s aplanga,neindraznind sa se apropie de bruneta.

-Erzsebet...Stii de ce am plecat acum un an si te-am lasat singura?Pentru ca doream sa construiesc un viitor mai bun pentru noi. Se pare deci ca tot ai ramas insarcinata. Te-a batut?! E timpul sa il ucid. Parintii tai sunt bine,surorile tale?
Spusese toate acele lucruri cu aceeasi voce calma si totusi rece, cu acelasi ranjet satanic pe buze si cu aceeasi privire sadica.

-A inceput sa ma bata la cateva saptamani dupa nunta ... cand am inceput sa avem probleme cu banii.A vrut sa deschida un magazin ... insa a pierdut toti banii la jocuri,suspina unguroaica muscandu-si buza inferioara si strangand in brate copilul care incepea sa scanceasca slab.Am fugit o data inapoi acasa,insa m-au adus inapoi aici,spunand ca daca se afla in vecini imi voi strica numele si o sa fac de ras familia ... Apoi ... m-a batut din nou,insa a incetat cand a aflat ca sunt insarcinata,continua pe acelasi ton castania.A fost mai bine o vreme ... insa cand am nascut o fata a inceput din nou.Pe urma ... s-a imbolnavit,eu am descoperit ca sunt iarais insracinata ... si acum ... el zace in pat,eu a trebuit sa-mi abandonez slujba ... pentru ca reusisem sa ma angajez la o casa de nobili.Etel ... e si ea bolnava,spuse fata aratand spre copil.Oricum ... nu stiu cat ne mai descurcam ...
Veni langa Jospehine si se aseza la cativa pasi de ea,pe un scaun.

-Unde e? intreba ea indreptandu-si mana catre un buzunar al pantalonilor unde se afla sticla cu vitriol si un cutit
Nu mai dorea sa o vada plangand. Vroia sa il ucida apoi sa ii povesteasca toata istoria ei, tot ce se intamplase.

-Lasa-l ... oricum nu merita acum,spuse Erzsébet pe un ton trist,dandu-si seama ce avea de gand bruneta sa faca.Vei avea probleme degeaba,incheie ea tusind de cateva ori.
Etel incepu sa planga,asa ca unguroaica fu nevoita sa isi mearga intr-un colt al bucatariei,dandu-si jos umerii rochiei si hranind-o.
-Ti-e foame ?o intreba intre timp pe Jospehine.

-Nu. Erzsebet, vreau sa pleci de aici. Vreau sa vii cu mine. Ia-ti fiica si hai la mine acasa.

-Unde as putea sa plec ?suspina Erzsébet usor,lasand copilul in leagan.M-ar gasi oriunde in sat.In plus ... nu o pot lua pe Etel de aici.E bolnava si nu ar rezista ...

-Nu ne-ar gasi la mine acasa. Nu mai stau in cocioaba insa tot vrajitoare sunt. Hai!
Lua copilul apoi o lua si pe aceasta de mana si plecara. Ajunsera intr-o casa destul de impunatoare si eleganta.

Erzsébet privi uimita cladirea impunatoare,nestiind ce sa zica.
-Dar ... Jospehine ... ce s-a intamplat pana acum ?Cum ... ai reusit sa cumperi o astfel de casa?murmura unguroaica.

-M-am dus in Ungaria , am devenit doctor. Ziua vindec , noaptea sunt mercenar. Nu o sate caute nimeni aici, ar zice ca e imposibil sa fi aici.

O imbratisa,incepand sa planga si vrand sa-i multumeasca,insa fu intrerupta de un acces puternic de tuse.
In cele din urma intrara amandoua in casa.

-Sa zici ce parere ai.
O duse de mana si intrara intr-un dormitor modest insa destul de bine aranjat.
-Nu's nobila insa nici muritoare de foame. Copiii tai vor creste aici in liniste. Nemtoaica la care lucrasem o sa aiba grija de educatia lor.O sa fie bine.

-Dar ... Josephine ... nu inteleg.De ce ai facut asta ?De ce ai plecat inainte de nunta mea ?intreba Erzsébet lasand-o pe Etel pe pat si asezandu-se si ea,privind interiorul obosita.

-Vroiam sa iti ucid sotul in clipa in care aveai sa zici "da". Insa m-am razgandit si m-am gandit sa fac un viitor mai bun pentru noi doua. Iar acum se pare ca este un viitor pentru noi patru

Isi lasa din nou privirea in jos,reincepand sa planga.
-Dar ... Jospehine ... nu intelegi,spuse ea printre lacrimi.Eu ... nu vreau si acest copil.Nu mai vreau un copil,zise trista.

-O sa te ajut eu sa scapi de el, nu degeaba sunt ceea ce sunt.
O lua de mana apoi o saruta.
-Mi-ai lipsit. murmura ea slab apoi continua sa o sarute

Isi sterse lacrimile,insa se dadu cativa pasi inapoi,respingand-o pe bruneta.
"Nu ... nu vreau sa ma vezi asa ... nu acum" suspina unguroaica.

-Ti-e sila de mine?Ti-e sila fiindca am mai imbatranit si pentru ca ucid? Pentru ca e ca si cum te-as fi rapit de langa familie?

-Nu vorbi,asa,nu spune asta !spuse Erzsébet cu vocea aproape sfarsita.Cum ar putea sa-mi fie sila de tine ?Cum as putea sa te invinovatesc vreodata ca m-ai luat de langa familie.Tot ce s-a intamplat a fost numai din vina mea,continua unguroaica simtindu-si ochii inundati de lacrimi.Tu ai venit numai ... te-ai intors dupa mine ... Insa ... nu vreau ... nu vreau s ama vezi asa.Nu intelegi ... mi-e sila de mine,izbucni Erzsébet din nou in hohote de plans.

-Nu. Acea fecioara tanara si arsa de soare nu este numai o amintire.Esti aici si imi apartii. O sa o crestem pe Etel, o sa ne ducem viata asa cum trebuia dintotdeauna.
Ii atinse fata si ii dadu de pe chip cateva suvite si lacrimile.

-Nu ... nu ma vezi ?!Nu mai sunt Erzsébet,nu mai alerg prin paduri,nu mai fug prin curte,nu ma mai scald in rau,inainte de rasaritul soarelui,nu ma mai cari in brate !continua unguroaica printre lacrimi.Tu nu vrei sa ma privesti asa cum sunt ...
Isi duse palmele la fata,straduindu-se sa-si acopere vanataile si zgarieturile.

-O sa il ucid fiindca el ti-a facut asta. Ei ti-au facut asta! Blestem ziua in care am fost de acord sa plec si sa muncesc altundeva.
O trase inspre ea si o imbratisa cu toata forta.
-Un an intreg m-am gandit numai la tine si speram sa ramai cum erai : fecioara, zvelta si vesela

-Nu mai sunt nici una ... suspina Erzsébet straduindu-se sa se calmeze putin si sa se opreasca din plans.
Se smulse din bratele ei,trantindu-se pe pat si continuand sa planga,ascunzandu-si fata in perne.

-Vrei sa ramai si sa traiesti cu mine?replica ea intristandu-se apoi ii atinse spatele si pielea rece
O cuprinse si o saruta.
-Chiar de-ai avea trupul mutilat tot pentru tine as trai. Te voi adora mereu!
O saruta din nou nedorind decat sa o simta.