Imaginea sinistra a disparitiei

-Nu,te rog ... nu acum,ramase inerta pe pat,ridicandu-se abia in momentul in care o auzi pe Etel incepand sa planga.Ii poti chema tu o doica ?murmura Erzsébet privind copilul care plangea pe pat.Eu nu mai am lapte s-o hranesc ...

-M-am gandit deja ca poate vei avea copii asa ca am angajat deja una. Am aranjat tot pentru restul vietii noastre.
Chema o femeie care sa o alapteze pe Etel apoi o conduse pe Erzsebet intr-o alta camera unde sa se odihneasca.

Se dezbraca,spalandu-se in graba si pieptanandu-si parul rama sin dezordine atata timp.
Intr-un final adormi dezbracata pe pat,acoperita numai de un cearsaf subtire.

Se dezbraca si aceasta mai mult pentru a se simti comoda, acele haine barbatesti incomodand-o putin.Isi intinse trupul langa al ei apoi zambi slab.

Dormi mult timp ... trezindu-se abia a doua zi,la amiaza.
O privi cateva clipe pe Josephine,zambind trist si ridicandu-se intr-un final de pe pat,oprindu-se in fata oglinzii si privindu-si trupul lovit,patat cu nenumarate vanatai si zgarieturi.Ofta,observandu-si expresia trista si imbatranita a fetei si pleca din fata oglinzii,intrand in baie si bucurandu-se de apa calda din cada.

-Ce te-ar putea bine dispune, Erzsebet? intreba aceasta cu voce tare pentru ca femeia sa o auda

-Sa uit tot ce s-a intamplat in ultimul an ... suspina Erzsébet pieptanandu-si parul ud si intorcandu-se catre Jospehine.Te-am trezit ?Imi cer scuze ... nu am vrut sa fac atat zgomot ...

-Nu este nimic, oricum nu am dormit.
Privi pe fereastra apoi ii zise:
-Vin mai tarziu. O sa vezi ce viata frumoasa vom avea dupa aceste 4 ore cat voi lipsi.Ii voi zice Gretei sa iti aduca tot ce iti trebuie. Greta e servitoarea.

-Stai ... vreau sa ma ajuti,ii spuse Erzsébet ridicandu-se din cada de apa si pasind pe lespezile reci.
Se acoperi cu un prosop,asezandu-se pe pervazul ferestrei.
-Vreau sa ma ajuti sa scap de copilul pe care il port acum ... murmura unguroaica inchizand ochii.

-Tocmai asta aveam de gand.Ma voi duce dupa cateva materiale necesare ca sa nu te doara.

-Stai ... inca un lucru,spuse Erzsébet intorcandu-se catre Jospehine.Etel ... ce face ?De cateva saptamani a facut febra si ... nu am reusit s-o ingrijesc ...

-Nu este nimic grav , doar incep sa ii creasca dintisorii. O sa aiba febra ceva timp si va plange insa in final o sa fie totul bine.
Se imbraca cu acele haine negre si incomode si pleca insa nu inainte de a o privi pe femeie trista si sarutand-o.

Se ridica peste cateva clipe de pe pervazul ferestrei,chemand-o pe Greta,care aduse cateva uleiuri parfumate cu care ii unse trupul,cicatrizandu-i zgarieturile si vindecandu-i vanataile.Se imbraca apoi,ajutata de Greta,intr-o rochie din matase albastra,aranjandu-si parul si pudrandu-l.

Se opri la o farmacie si lua de acolo inca o sticla de vitrio si arsenic apoi si un fel de cutit pe care avea de gand sa il foloseasca pentru a o scapa pe femeie de copilul nedorit.
Se intoarse deci acasa. Urca scarile din lemn putred si ajunse sus.
-Erzsebet,te rog sa te intinzi pe pat.
Ii facu semn servitoarei sa o ia pe Etel.

Se dezbraca de rochie,muscandu-si buzele si se intinse pe pat,privind absenta tavanul alb si asteptandu-se la ce era mai rau.
Nu indrazni sa-i mai spuna nimic Jospehinei,ramanand in continuare tacuta.

In scurt timp totul se termina. Avea mainile pline de sange insa totul era bine.
-Azi nu te vei misca din pat. A durut, stiu, si tocmai de aceea vei ramane aici.

Cu toate ca isi muscase buzele pana la sange,nu reusi sa se abtina si scoase de cateva ori tipete prelungi si ascutite.
La sfarsit insa lesina extenuata pe pat.

-Erzsebet! striga ea venind langa ea apoi ii dadu cu apa pe fata asteptand sa se trezeasca

Se trezi si ii zambi fortat jospehinei,multumindu-i in maghiara,dupa care inchise ochii la loc,cazand intr-un somn adanc.
Ramase asa mult timp,revenindu-si abia dupa cateva zile de febra mare.
Cand deschise ochii o lumina alba inunda incaperea,strecurata parca prin perdeaua dintr-un material fin.

Acelasi costum negru, acelasi par prins la spate, aceeasi stare de neliniste.
-Nu mai e. replica ea mainile fiindu-i pline cu sange insa era sangele altei persoane

Se cutremura in momentul in care-i vazu mainile pline de sange si,ridicandu-se,sprijinita de perne,ii lua mainile intr-ale ei,multumindu-i de mai multe ori in maghiara.
-De unde e sangele acesta ?murmura Erzsébet la sfarsit.

-De la barbatul care te-a chinuit timp de un an. L-am taiat pe piept si umeri apoi i-am turnat acid pe rani si in cele din urma i-am luat gatul. Nici nu a apucat sa respire,s-a intamplat rapid. Acum e ingropat pe aproape.

Se cutremura auzind-o,insa nu-i reprosa nimic.
-Defapt ... boala lui ... isi lasa Erzsébet priivrea in jos.Era de la arsenic ... i-l turnam in fiecare zi in mancare,ofta ea incet.Am inceput atunci cand avrut s-o bata pe Etel ...

-Adica de la asta?
Si ii arata o sticla plina si nou achizitionata alaturi de una de vitriol aproape goala.
-Tatal tau cred ca va intra la banuiala dar nu conteaza. Te pot ruga ceva?

-Sigur ca da,incuviinta Erzsébet mergand la marginea patului si straduindu-se sa se dea jos.