Praf mestecabil

-Stiu, planse in continuare unguroaica suspinand incet.Insa ... eu am vreo vina ?

-Nu. Ai motive intemeiate. Dar iti seamana,draga mea.

Suspina, stergandu-si lacrimile, insa continuand sa planga incet.

-Erzsebet...orice ar fi copilul asta e sange din sangele tau,carne din carnea ta. Iubeste-l macar!

"Da, insa ... are si sangele lui ... " ofta unguroaica.
-Nu-mi poti cere asta, murmura ea pe un ton trist.

-Deci ma vad in situatia de a o creste eu pe Etel.Trebuie sa ii fiu si mama si tata?! Prea bine!

Se ridica de pe banca, intrand in graba inapoi in casa si inchizandu-se in camera, unde se tranti pe pat, continuand sa planga.

Josephine se duse la bucatarie.
-Greta , da-mi cel mai bun cutit pe care il ai pe aici.
-Poftiti, domn' Joseph..
Lua cutitul si se indrepta spre camera micutei.
-Daca iubita mea sotie nu te vrea de ce sa mai traiesti?

"O urasc ... va urasc pe amandoua !" isi repeta murmura unguroaica, insa ascunsa intre pernele si cearsaful alb."De ce imi ceri ceva atat de greu ?De ce imi ceri sa ma prefac ?!"

Lua cutitul si il ridica deasupra copilului inca dori sa o injunghie simti cum chiar dorea sa ucida insa si cum regerat ceea ce dorea sa faca.
Isi baga cutitul in mana vazand cum sangele curgea intr-una.

Ramase in camera ei mai multe ore, observand pe fereastra cum soarele apunea in departare, dupa dealuri.

Veni in camera avand ambele maini bandajate semn ca isi rani si cealalta mana.
-Esti mai bine?

Ramase intinsa pe pat, refuzand sa se intoarca in directia brunetei sau sa-i raspunda.

Ridica din umeri.
-Faci cum vrei.
Veni totusi in fata ei si se sperie cand o vazu atat de palida si plina de lacrimi.

Se ascunse insa in spatele pernet, refuzand in continuare sa vorbeasca cu Josephine.

-Stii de ce am astea? intreba aceasta referindu-se la bandajele de pe ambele maini

Ii privi mainile, insa nu stiu sigur ce sa-i raspunda.
"Probabil iarasi ai exagerat intr-un bel sau altul ... "

-Pentru ca ti-am ucis copilul! Am ucis-o pe Etel... replica avand inca odata acea privire de om nebun

Se ridica brusc din pat, venind langa bruneta si privind-o tacuta.
-De ce ai face asta ?spuse in cele din urma unguroaica.Nici chiar pentru mine nu ai fi in stare de asa ceva, incheie ea intorcandu-se in pat.

-Ba da. Du-te si presarai cadavrul cu lacrimi. Macar atat merita.

-Inceteaza.Stiu ca nu ai face asta nici chiar pentru mine.Cu ce m-ar ajuta sa imi mai pui pe constiinta o crima ?Nu ai face-o, spuse calma unguroaica.

"Te-am lasat sa ma cunosti prea bine.Asta e de neiertat"

Renunta la dialogul cu bruneta, incepand sa se joace cu pernele.

-Doresti sa ramai singura?intreba aceasta

-Nu te pot goni din camera ta,nu ?Si oricum, ar fi inutil, spuse castania fara a se intoarce in directia Josephinei.