Praf mestecabil

-Este camera noastra,nu a mea.replica ea

"Da ... cum spui tu ... " renunta unguroaica la a-i mai raspunde, prefacandu-se ca adoarme in scurt timp.

O privi apoi ofta iesind din incapere,lipindu-se cu spatele de usa.

Destul de tarziu, in noapte, se auzi plansul lui Etel, din camera de alaturi.
Erzesbet tresari imediat, strangand cearsaful in maini.
"Parca avea doica sa se ocupe de ea ... "

-Cat o mai lasam sa planga,monsieur Joseph?intreba batrana Greta
-Pana se va indupleca.
Josephine iesi in curtea casei asteptand ca servitoarea sa vina pentru a ii da vesti bune.

"Josephine ... stii ca o sa ajung sa nu-ti mai suport jocurile ... " isi zise castania ridicandu-se din pat si mergand spre camera fetei.
O striga de cateva ori pe Greta, insa vazu ca nu raspunde, asa ca intra la copila in camera si o calma.Se intoarse inapoi in dormitor, trantind insa usa camerei.

Josephine ranji satanic atunci cand femeia ii zise ce se intamplase.
-Perfect.
Se intoarse in dormitor.
-S-a intamplat ceva?

-Daca ma obligi sa am gria de ea nu inseamna ca tin la ea sau o iubesc.Am avut grija de toate surorile si verisoarele mele, asa ca nu ar fi ceva nou.Insa nu-mi place ca ma pui sa fac asta.

-Bine. Atunci...este un subiect inchis si o sa vad eu ce voi face.

Incuviinta, adormind in scurt timp.

~ 5 ani mai tarziu ~

Erzesbet statea in salon, cosand la una din rochiile ei si privind din cand in cand afara, pe fereastra.

Josephine veni cu Etel langa Erzsebet.
-Vad ca faci ce iti place cel mai mult.

Ii zambi, lasand materialele de o masuta din apropiere si ridicandu-se de pe scaun.
-Ma gandeam ca am putea iesi astazi in padure ... e foarte frumos afara, zise castania oprindu-se in fata oglinzii.

-Etel,nu ai vrea sa te duci sa vezi cum fac bucataresele mancarea?
-Ba da.
Fetita fugi rapid spre bucatarie,lasandu-le pe cele doua singure.

-Ai ceva sa imi spui ?se intoarse mirata unguroaica spre Josephine.

-Nu,doar ca...nu vroiam sa ne deranjeze fiica ta. raspunse ea rece

-O poti aduce si pe ea la plimbare, raspunse simplu unguroaica, zambind totusi slab.Eu ma duc sa ma duc sa ma pregtesc.Roag-o si pe Greta sa o aranjeze pe Etel ...

Ii indeplini dorinta apoi se intoarse la locul unde Erzsebet statuse singura cateva minute inainte.

Se imbraca in dormitor, alegandu-si o rochie roz, cu margini de dantela.
In 15 minute cobori inapoi in salon.

O privi, tinand-o pe Etel de manuta. Micuta era imbracata intr-o rochie de culoare rosie, aproape la fel ca cea a mamei sale.

Se opri inca o data in fata oglinzii, verificandu-si parul si chemand-o pe Greta pentru a-i aranja palaria.
Intr-un final isi puse manusile albe, iesind impreuna cu cele doua.
-Ma gandeam ca zilele viitoare sa mergem la calarie, spuse zambind castania.

-De la o vreme ai niste dorinte tare ciudate.
Etel le privea pe cele doua cum aproape ca incepeau sa se cicaleasca.

Se intoarse spre Jospehine si chicoti, acoperindu-si zambetul cu mana stanga.
-Nu e neaparat vorba de asta, numai ca nu imi place sa petrec atata timp in casa, oft unguroaica usor melancolica.

-Nici eu! interveni copila
Josephine zambi formal comentand:
-De pe acum ne arati ce personalitate puternica ai,draga?
-Da!

-Imi pare rau Etel, insa nu cred ca poti calari.Esti prea mica deocamdata, zise Erzesbet destul de serioasa, straduindu-se insa sa zambeasca.

-Vai ce tragic! replica micuta sarcastica , invatand sarcasmul si ironia de la Josephine