Praf mestecabil

-Sa iti amintesc ca nu imi poti vorbi asa ?ii intoarse Erzesbet o privire brusca.

-Nu mai fi asa,Erzsebet..
Ii explica apoi micutei ca nu este bine sa fie irnica,sarcastica sau cinica.

-Eu?Nu sunt in nici un fel, spuse serioasa unguroaica.Insa cu siguranta nu de la mine a invatat sa raspunda astfel.

-Ai dreptate.
Continua sa mearga desi i se parea ca Erzsebet deveni prea rece si serioasa.

Ajunsera in scurt timp in apropierea raului, unde Erzesbet se aseza pe iarba, pregatind pranzul pentru ele toate.
-Am rugat-o pe Greta sa pregateasca ceva de mancare si sa mancam aici, zise castania chemandu-le pe Etel si Josephine langa ea.

-Eu nu mananc.Merci oricum.
Etel o privi pe bruneta apoi isi lasa privirea in jos simtindu-se vinovata.

-Inceteaza sa te comporti astfel.Greta a zis ca nu ai mancat nici dimineata, ii atrase atentia unguroaica pe acelasi ton serios.

Incepu sa manance vazandu-se obligata sa nu iste un nou conflict intre ea si sotia sa.

Erzsbet se ridica in cele din urma de pe iarba, asezandu-se pe malul raului si scufundandu-si picioarele in apa.

-Vin imediat, tu ramai cu Etel.
Se ridica incepand sa se indeparteze de cele doua. Ajunsa destul de departe auzi zgomot de roti. O caruta pe care o zari in scurt timp.
-Hei, ai grija!
Femeie nici ca se clinti.
-Ai innebunit! ii strigara 5 barbati in acelasi timp
Nu se raspunse, preferand sa ii trateze cu un aer de superioritate.

Etel continua sa se plimbe prin jur, in timp de unguroaica isi urmarea reflectia in apele cristaline si reci ale raului.

-Esti dura,a?
-Mai dura decat voi 5, femei fara rochii ...
Unul dintre ei dori sa o injunghie insa il prinse de mana, dandu-si seama ca totusi individul ii rupse manusile.
-Agresivitate?!Ce jalnic..

Bineinteles ca, peste 10 minute, Etel veni si se aseza plictisita langa Erzsébet, privind cerul limpede.

Ceilalti 5 o inconjurara si in mai putin de 2 minute avu loc o adevarata lupta cu arme, pumni si injuraturi.
In scurt timp, Josephine lesina din cauza oboselii.

Incepu sa se ingrijoreze din cauza absentei indelungate a brunetei, asa ca se ridica de pe malul raului, spunandu-i lui Etel sa ramana acolo si sa o astpte si, lasandu-i palaria ei, pleca sa o caute pe Josephine prin padure.

Se trezi dupa cateva minute. Era goala,murdara,plina de vanatai si de taieturi si se simtea mai spurcata ca de obicei, ii era mai sila ca niciodata.
-Nu!!! Nu din nou ....!
Isi acoperi trupul cu hainele sale la fel de murdare ca ea, incepand sa planga.

Isi dadu seama ca trebuie sa i se fi intamplat ceva rau si, cu toate ca nu o mai auzise niciodata pana atunci plangand, ii recunoscu glausl si fugi la ea.
-Ce s-a intamplat ?!se sperie unguroaica prabusindu-se langa ea.

O imbratisa, continuand sa planga.
-Tragedia copilariei mele s-a repetat...

Se aseza langa ea, strangandu-i hainele aruncate in jur, prin iarba, nestiind insa cum sa o ajute sa se calmeze.
-Nu ar fi trebuit sa propun sa venim azi aici, ofta castania.Nu -ar fi intamplat asta daca am fi ramas acasa ... incheie ea lasandu-si privirea in jos si ajutand-o sa se imbrace.

-E vina mea. Eu i-am provocat inca de la inceput.
Se imbraca repede apoi o intreba speriata:
-Unde este Etel?

-Langa rau.Am lasant-o acolo cand am plecat sa te caut, acum ... un sfert de ora cred.

-Rau? Etel!
O lua la fuga si ajunse la locul de unde plecase.
-Nu mai e...Cred ca tot ei au fost.

Isi gasi numai palaria, cu panglicile rupte si murdara de iarba si pamant.
-Unde crezi ca au dus-o ?

-Urme de roti...Haide cu mine, nu mai risc sa te las singura.

Isi lua palaria de jos, strangand-o in mana stanga si urmand-o in graba pe Josephine.
-Cum te vei descurca de data aceasta ?Vreau sa spun ca adineauri ... murmura unguroaica.