Balynth - Epidemie

-Pana maine va putea sa se ridice din pat ,dar nu stiu daca va putea manca normal sau sa stea prea mult in picioare.raspunse ea ca si cum ar fi fost un doctor

Mama fetei ii arunca totusi o privire suparata si,dupa ce mai schimba cateva cuvinte cu sora mai mare,iesi repede din incapere,vorbind destul de tare si repede in limba ei.Sora mai mare a Erzsbetei iesi si ea dupa mama ei,cerandu-si mai intai scuze si multumind pentru tot.
Intre timp,castania ii facu semn lui Josephine sa se apropie de pat.

Se apropie rapid de patul tinerei apoi o privi pe copila de langa aceasta sperand ca aceasta sa nu inteleaga prea bine ceea ce ele vorbeau in caz ca avea sa se trezeasca.

-Nu-ti face griji in privinta mamei ... e suparata din cauza ca a aflat ca etsi vrajitoare,spuse Erzsbet pe un ton ragusit,insa se opri brusc,intrerupta de un acces puternic de tuse.Se bucura insa ca ne simtim mai bine ... relua castania imediat ce se opri din tusit.Si ... multumesc ...
Incheie ea dandu-i un sarut scurt pe obraz.

-Spune-i asa:"Josephine nu este chiar o vrajitoare.Este mai mult o vracioaca .Prepara doar leacuri ,nu pune blesteme " .Va intelege.Maine te vei simti mai bine si te rog sa incerci sa te ridici din pat,dar maine.

-Nu-ti face griji ... dEja imi este putin mai bine ...
Spuse castania,cu toate ca inca isi simtea fruntea arzand din cauza febrei.
-Sunt mai ingrijorata in privinta Juliannei ...
Ofta aceasta intorcandu-si privirea in directia surorii ei mai mici.

-Isi va reveni si ea insa efectele se vor vedea mai greu.E mai mica si boala a fost tare grea ,mi-a fost chiar greu sa prepar ceaiul .

Ii multumi din nou de mai multe ori,intrerupta fiind de doua ori de accese puternice de tuse.
-Si totusi ... epidemia nu va inceta daca ne vom vindeca noi doua.In sat sunt foarte multe case unde oamenii au murit ...

-Se pare ca voi avea treaba la noapte.O sa ma duc sa ii ajut ,sper ca nu te vei supara daca te voi lasa umpic doar cu familia ta.Nu?

-Nu ... ai nevoie de putin ajutor ?Ar fi obositor sa faci totul singura si nu ar trebui sa risti sa te imbolnavesti si tu ...In plus ... eu am fost deja afectat de virus si ... altceva nu mi se poate intampla,zise castania asezandu-se la marginea patului si zambind slab.

-Nu.Odihneste-te .Nu am nevoie de prea mult ajutor .
Ii saruta fruntea si pleca.Toata noaptea administra ceaiuri si leacuri apoi se intoarse la casa Balynth ,de-abia-n zori.

Isi puse capul pe perna,adormind in scurt timp.
Spre dimineata,cu o ora inainte de rasarit,Erzsbet se trezi,privind putin dezorientata in jur.Isi aminti in scurta vreme tot ce se intamplase in seara precedenta si,cu toate ca inca se simtea destul de slabita,cobori repede din pat,imbracandu-se si iesi in curte,incepand sa alerge pasarile.

-Dumnezeule ! exclama vrajitoarea cand o vazu pe tanara .Alerga repede spre ea si apoi incepu sa o o roage sa se intoarca in pat ,stiind ca ea nu era complet vindecata .

O privi zambind,incercand in acelasi timp sa o linisteasca si sa ii explice sa se simte destul de bine.
-Jospehine !zise ea zambind,inca destul de palida.Tu ar trebui sa fi obosita,mai ales ca toata noaptea ai cutreierat satul,zise ea destul de ingrijorata.In plus ... eu ma simt mult mai bine si am atatea de facut ... mai ales dupa ce am stat in pat atatea zile.

-Nici sa nu te gandesti , domnisoara. In pat imediat. Hai, hai. Vreau sa te vad dormind. Ma ocup eu de tot. Nu s-a nascut boala care sa treaca asa, imediat, chiar daca leacurile mele sunt mereu potrivite.
O lua in brate si o duse in casa, asezand-o in cele din urma pe pat.

-Uite ... nu pot ramane in pat.Mai ales ca sora mea inca nu se simte bine.Cineva trebuie sa aibe grija de ea si de casa,iar parintii mei sunt din nou in sat.Sora mea mai mare nu se poate descurca singura,se stradui unguroaica sa-i explice,pe un ton usor obosit.

-Stiu si eu sa fac treaba. Daca te mai certi mult si nu faci cum zic eu trece timpul degeaba si s-ar putea sa stam o zi intreaga certandu-ne. Asta vrei?
Nu mai zise nimic si iesi afara incepand sa faca ea toate treburile, gandindu-se ca Erzsebet chiar nu e pregatita sa se reapuce de treaba.

Fata ramase in pat,privindu-si sora mai mica si schimbandu-i compresele reci de pe frunte.
Adormi insa in scurt timp,extenuata de efort si de boala.
Lumina rosiatica a apusului patrundea usor prin ferestrele micute,incalzind incaperea si imbracand-o intr-o nuanta placuta ,sangerie.

-Er...
Nu termina de rostit numele ei, atunci cand intra in incapere. O observa si o privi melancolica.
"Micuta mea Erzsebet" gandi ea vazand imaginea angelica a fetei. Parea extenuata. Continua ea sa se ocupe atat de sora ei cat si de aceasta, nefiind o problema.

Spre dimineata,cu o ora inainte de rasaritul soarelui,Erzsbet deschise lenesa ochii,privind incaperea scaldata in intuneric.
Se ridica in graba de pe pat,nu inainte de a-si verifica mai intai sora si de a constata ca ii mai scazuse febra si,deschizand fara zgomot usa,se strecura afara,in curtea casei.

Unde dadu de Josephine care avea acelasi comportament ca si dimineata precedenta, spunand aceleasi lucruri insa o lasa totusi si pe ea sa faca ceva treaba, privind-o fugar din cand in cand.

Bineinteles ca fata incepu sa alerge dupa pasari,razand incantata ca in sfarsit parasise camera micuta in care zacuse atatea zile.Matura curtea in graba,strangand o parte din lucrurile imprastiate si,intr-un final,merse langa Josephine,spunand pe un ton putin obosit,insa vesel.
-Nu mergem la rau ?Trebuie sa ma intorc imediat ce se trezesc surorile mele,insa mai e putin timp.

-Precum doresti.
Nu se impotrivi, nu avea de ce. O urma zambind abtinandu-se de aceasta data sa nu o maia care in spate stiind ca nu ii palcea si ca probabil fata nu va accepta vreodata acest gest nedemn pentru o femeie.
Nu mai spuse nimic ramanand insa cu ochii pe ea inca necrezand ca fata aera pe deplin vindecata.

Iesira in scurta vreme din sat si Erzsbet grabi pasul catre rau,ajungand in scurt timp langa apele agitate si reci,
Ramas pe mal,descaltandu-se si incepand sa se dezbrace destul de repede.

Mari ochii cand o vazu si isi deschise gura fara sa isi dea seama. Parca trecuse o eternitate de cand nu o mai vazuse asa.
-"O Doamne ! Ce mi se intampla? Si mai presus de toate: de ce tot timpul mi se intampla numai mie?"