Balynth - Epidemie

-Haide ... nu vorbi prostii.Ma sperii.In plus ... cine ar putea sa-mi vrea rau ?zambi Erzsébet,cu toate ca ceea ce spusese Jospehine o speriase putin.

-Nu stiu.Dar simt asta.Nu mai conteaza.Haide sa continuam sa mergem.Nu avem timp de pierdut. replica ea incepand sa mearga tinand mana pe umarul fetei

-Ce vrei sa spui ?Mergem undeva ?Credeam ca doar am plecat sa ne plimba,spuse Erzsébet privind-o pe Jospehine incurcata.

-Dar poate ne prinde noaptea aici si nu vreau asta. Sunt lupi si alte animale.
"De parca vitriolul si cutitele nu le-ar face rau"

-Nu vorbi prostii ... e inca devreme si ... nu suntem atat de departe de casa.Oricum,nu cred ca putem ramane mult timp aici ... Mai devreme sau mai tarziu va trebui sa ne intoarcem ... Trebuie sa vad ce face mama ...

-Intr-adevar.incuviinta ea scurt nedorind sa para ingrijoarata desi era

Ajunsera destul de departe de sat,intr-o poaiana linistita,unde unguroaica de aseza pe iarna,privind cerul.

Ea continua sa stea ingandurata si trista , doar murmurand anumite raspunsuri simple si scurte cand vorbea cu ea.

-Te-ai gandit vreodata sa parasesti staul ?murmura Erzsébet rupand cateva fire de iarba.

-De multe ori.Imi e dor de anumite tari in care am mers cand eram copila. Imi e dor de zapada Siberiei , de caldura din sud si alte lucruri. Tu? Te-ai gandit vreodata sa te intorci in Ungaria?

-E locul in care m-am nascut ... Am locuit acolo intr-un sat de pe o mosie si am dus-o bine o vreme ... pana cand a murit stapanul mosiei si totul a ramas in grija vaduvei lui ... a vandut tot si noi am ramas fara casa ... de aceea am fugit.Nu as putea sa ma intorc acolo ...Nu as avea unde.

-Deci nu's singura batuta de soarta. replica ea apoi o imbratisa
Ofta scurt apoi incepu sa ii mangaie crestetul.

O lasa,bucurandu-se de senzatia de siguranta pe care o avea in preajma Josephinei.

-Iti place linistea de aici?Iti place sa stai cu mine?intreba ea dorind sa auda un raspuns negativ

-Imi place sa stau in preajma ta ... indiferent insa,ii raspunse incet Erzsébet.

-E bine de stiut.
"Nu tocmai ceea ce doream sa aud. Cand se va termina oare?"

-De ce ma intrebi asta ?murmura in continuare Erzsébet.

-Uneori am impresia ca's sacaitoare si nu vreau sa se intample asta.

-Ei bine,nu esti deloc sacaitoare !zambi Erzsébet usor copilaros.Esti singura mea prietena de aici ...

Zambi vizibil larg apoi continua sa o stranga in brate..