Balynth (Erzsébet's house)

Erzsébet terminase de curatat legumele si le pusese in oala de pe foc,amestecandu-le.Lua in graba lemnele din bratele lui Josephine si le puse in foc,reusind bineinteles sa se murdareasca de funingine.

Incepu sa o curete pe tanara.Din cand in cand scapa cate un raset scurt.
-Esti curata.o anunta aceasta la scurt timp apoi ii mangaie crestetul,zambindu-i scurt
Se aseza pe masuta si privi in jurul sau.

-Oricum ma voi muradri din nou,pentru ca nu am terminat aici.Trebuie sa vad ce fac surorile mele mai mici si apoi sa pregatesc masa pentru cand s evor intoarce parintii.Din nou apoi trebuie sa fac curat,sa strang lucrurile si pana diseara am timp liber sa plec din sat,zise neobosita Erzsébet.

-Ia o pauza ,fato.zise ea total amuzata de rapiditatea vorbelor unguroaicei
Se dadu jos de pe masuta si se apropie de ea.Ii privi mainile.
-Te-ai taiat.

-Nu-i nimic,zambi unguroaica linistita.Nu e grav.Mi se intampla mereu,pentru ca incerc sa fac mai multe lucruri deodata.Deobicei,cand curat legumele o legan in acelasi timp pe una din surorile mele si nu pot fi atenta peste tot.Acum ma gandeam la altceva,zise Erzsébet oprindu-se in cele din urma pentru a se odihni cateva clipe.

-Ca de exemplu...?zise Josephine privind-o atent ,apoi isi dadu cateva suvite la o parte de pe frunte.In scurt timp ,Jose se indeparta de fata
-Ai nevoie de ajutor ! se auzi puternic si brusc vocea ei groasa

-Poate,murmura uncguroaica,lasand cateva inflexiuni joase ale vocii sa ii dea de gol oboseala pe care se straduinse sa o ascunda in spatele veseliei.Dar tocmai de aceea nu pot pleca de aici si sa lucrez la Castel sau pe o mosie.Parintii mei nu s-ar descurca fara mine ...

-Dar nici tu nu te descurci singura,fata mea.Voi ramane cu tine ,cum pot te voi ajuta.Nu iti garantez insa nimic.Bine?
Ii mangaie incet fata apoi ii apasat fruntea.

Ii raspunse printr-un zambet,multumindu-i apoi.
Se ridica insa repede de pe scaun,fugind spre fic si punand alte lemne.
-Le poti aduce tu pe surorile mele mai mici ?Trebuie sa fie in camera mea sau prin curte.Intre timp eu ma duc dupa sora mea mai mare si dupa mama ,in sat.

-Uhm bine.
Fugi repede spre camera fetei si le gasi acolo,dormind.Le trezi incet,explicand cine este si le duse in bucatarie unde incepu sa le spuna o mica poveste pana avea sa se intoarca Erzsebet.
-"Uf.Nu's chiar asa de mici."

Erzsébet lipsi aproape jumatate de ora,timp in care alergase prin aproape tot satul,cautandu-si mama si sora.Reusi in cele din urma sa le gaseasca si se intoarse cu ele.Lasa insa pe toata lumea sa se aseze la masa si se intoarse in bucatarie,pregatind de mancare si pentru tatal ei.

-Mai ai nevoie de ajutor?o intreba aceasta usor ingrijorata si gata sa o ajute in orice clipa ,numai daca ea ii va zice ce are de facut .Totusi veni langa ea si se uita cum pregatea mancarea

-Poti veni cu mine la camp,daca nu te deranjeaza.trebuie sa-i pregatesc tatei de mancare.La intoarcere mananc si eu ce mai apuc ... apoi putem pleca in sat.

-Bine vin cu tine.Hai.
O lua in spate si pleca din curte cu ea .Soarele nu mai ardea atat de puternic lucru ce ii placea brunetei.

-Nu este nevoie sa ma ti asa,zise zambind castania.Vei obosi,pentru ca este mult de mers pana la campuri si nu ne putem opri ...

-Nu este nevoie.Stiu de pe acum ca nu ma voi opri.Tu doar fa-te comoda.
Continua sa mearga parca fiind un animal ,nu un om.Avea o forta si viteza incredibila.

Se multumi sa nu mai zica nimic,privind atenta in jur.
Dupa aproape 30 de minute de mers ajunsera in sfarsit la camp,unde Erzsébet fugi vesela la tatal ei pentru a-i lasa mancarea.

O astepta undeva mai in spate ,departe.O privea zambind formal apoi privi soarele care nu mai lumina atat de puternic.
-"Alta zi cu Erzsebeta mea..."

Dupa 10 minute se intoarse la Josephine,inca zambind.Picioarele desculte ii erau acum pline de praf,la fel ca si chipul aramiu.In dreptul gleznelor avea cateva zgarieturi cicatrizate,pe care continua insa sa nu la ia in seama.
-Acum cred ca putem merge oricunde,zise ea pe un ton inca putin obosit.Unde vrei sa mergem ?

O privi fix cateva clip apoi ofta,trecandu-si mana prin parul negru ca noaptea.Pielea sa alba stralucea innebunitor .Zambi formal apoi pe un ton arogant ii raspunse :
-Hmm...Cred ca in casa mea este bine.Oricum nu doresc sa mai dormi aici ,nu stiu ce ti s-arputea intampla ,sincer.Si asta ma inspaimanta.

Ii arunca o privire mirata,semn ca nu intelesese despre ce vorbea.
-Nu cred ca mi s-ar putea intampla nimic,incerca ea sa o linisteasca.Insa mi-ar place sa vin la tine.
Zambi vesela,gata sa o urmeze.

-Haide,copila mea.Haide sa ne ascundem in locul nostru,in cociaba noastra,hai !
Isi ridica poala fustei si incepu sa alerge , uitandu-se adesea in urma asigurandu-se ca ibita sa era in spatele ei,urmand-o.
Se opri brusc si o lua in spate,ca intotdeauna.

Nu ii mai zise nimic,stiind deja ca orice argument ar fi zadarnic.Se multumi numai sa zambeasca,privind padurea din jurul lor.

Incepu sa cante .Vocea ii era groasa,puternica.In scurt timp ajunsera la casa (mai bine zis darapanatura) Josephinei.Aceasta impinse usa (care era gata sa cada) cu piciorul si apoi intra.Intr-un colt micul cazan in care isi prepara fierturile .Langa geam, patul murdar .Langa un perete se afla dulapiorul plin de sticle si sticlute.Casa veche ,mica , insa buna pentru o fiinta solitara ca ea.

Se aseza langa foc timp de cateva clipe,dupa care incepu sa se invarta prin incaperea pe care o cunoastea deja mult prea bine.