Seara-n luminis

Nu avea prea mult "chef" sa doarma..sau mai bine zis nu o lua somnul,asa ca tanara iesi in luminis fara sa fie vazuta de nimeni inca imbracata intr-o rochie lunga verzuie,cu cateva imprimeuri florale.

Le spalase pe surorile ei,terminase de pregatit cina si ,dupa ce le leganase pe micute,adormindu-le.iesi usor pe poarta,indreptandu-se in graba spre padure.Isi lasase sabotii sub prima piatra care ii iesise in cale,pentru a se putea astfel misca mai in voie si,in scurt timp reusi sa ajunga in luminis.
Lumina alba si clara a lunii se revarsa pente intreaga fiinta a fetei,dand chipului ei aramiu o stralucire ciudata.

Anne tresari.Un zgomot ciudat o trezise pe tanara din visare.Incerca sa caute din priviri locul de unde se auzise zgomotul, fiind insa neatenta se impiedica cazand dea binelea pe spate in timp ce o durerea cobora spre piciorul stang al fetei.Se ridica in sezuta privindusi glezna,apoi incerca din nou sa se ridice dea binelea in picioare insa nu putu sa-si mai sustina greutatea corpului pe piciorul la care se lovise,reusind sa ajunga iar pe iarba.

Auzi imediat fosnetul usor si subtire al firelor de iarba si isi intoarse privirea in directia fetei.Ii distinse conturul corpului in iarba,precum si intregul trup acoperit parca de intuneric.Se indrepta cat mai atenta in directia ei,reusind insa se impiedice de cateva ori.
Ajung in sfarsit intreaga langa ea,se aseza,privind spre Marie.
-Esti bine ?intreba mai mult soptit castania.

Isi puse antebratul stang la ochi,descoperindui doar obrajii.
-Umm,sunt bine.Cel putin..presupun.
Isi lua imediat antebratul de la ochi incercand sa o priveasca pe tanara afisandui un zambet,insa mai apoi acesta se transforma intr-unul chinuit.

-Nu prea arati bine,observa unguroaica din reactia fetei.Ce ti s-a intamplat ?
Se sprijini cu spatele de trunchiul unui copac,continuand sa priveasca in directia fetei.
-Apropo,ma cheama Erzsébet,zise ea cu un accent puternic unguresc.

Rein statu ascuns intre copaci si privi intreaga scena. Facu un pas, iesind din ascunzisul copacilor. Lumina opaca a lunii ii limina trupul.
-Salut! Zambi. Ce faceti?

-Buna si tie.
Ii raspunse cand il observa pe tanar mai apoi isi indrepta bland privirea spre Erzsébet.
-Umm..m-am impiedicat acum cateva clipe si cred ca m-am cam lovit la picior.Incantata sa te cunosc.Anne Marie...Clauzs.

Rein iisi lasa capul intr-o parte, zambind. Se prezenta si apoi isi indrepta capul catre luna ce domnea trufasa pe cer.

Recunoscu numele de nobil,insa nu spuse nimic,Prefera sa nu mai aminteasca si de numele ei,dandu-si seama ca ar fi un detaliu inutil,din moment ce nu facea parte din nici o familie nobila.
-Cred ca ti l-ai scrantit,zise ea pe un ton ingrijorat.unde locuiesti ?

-Ce s-a intamplat? Intreba Rein privindu-le confuz.

-Sunt bine..Oricum,nu conteaza unde locuiesc..
Se ridica incet schiopatand.
-O nimica toata.

-Te pot ajuta daca vrei sa ajungi acasa,se oferi Erzsébet privind-o cum schipateaza.Stiu ca e dureros.Aaa si ... a cazut si si-a scrantit glezna,ii explica unguroaica lui Rein.

-Sigur? IntrebaRein nesigur de spusele fetei. Nu credea ca este char asa o nimica toata.

Surase privindui pe cei doi.
-Nu doare chiar atat de tare..Insa..daca vrei sa ma insotesti as accepta bucuroasa..De la un timp nu prea am mai auvut prieteni,insa..
Se opri lasandusi bland privirea-n pamant.

-Ti-am zis deja ca nu este nici o problema,ii surase vesela Erzsébet.
Ii cauta mana prin intuneric,si,cautand sa o sprijine pentru a putea pasi,o intreba din nou unde sta,pentru a sti unde sa o conduca.
-Esti din familie nobila,nu ?zise spre sfarsit unguroaica.

-Daca s-ar putea spune...Insa mi-as dori sa nu fiu.
Incerca sa o priveasca pasind incet pe iarba frageda.

-Unde locuieste familia ta ?Si cati ani ai ?continua Erzsébet cu intrebarile,pe parcursul drumului.
Se straduia in acelasi timp sa fie atenta pe unde calca,pentru ca nu cumva in cazul in care se impiedica din nou sa o darame si pe Marie,ranind-o si mai tare.

La un moment dat iarba se sfarsise,facandusi aparitia o carare pietruita.
-La sfarsitul cararii...si am 19 ani..Fiica adoptata..
La ultimele cuvinte isi indrepta privirea drept inainte incercand sa distinga cateva forme din cauza intunericului.

-Inteleg.Eu locuiesc in marginea nordica a satului,in apropierea raului,explica si Erzsébet sprijinind-o in continuare pe Marie.Si am 16 ani,ii zambi prin intuneric.
Imediat ce simti cararea pietruita pe picioarele goale se mai linisti putin,cunoscand destul de bine drumul pana la prima casa nobila.
-De aici cred ca stiu durmul,zise ea incercand sa distinga prin intuneric obiectele din jur.

-Umm..in regula.Si o intrebare..Adica,daca nu te superi..
Isi puse mana dreapta pe frunte zambind prieteneste.
-Pot sa te consider ca fiind una dintre prietenele mele?Adica..daca vrei,desigur.

-Mi-ar face placere!ii raspunse unguroaica printr-un zambet prietenos.Si eu sunt destul de noua pe aici,m-am mutat in urma cu putin timp din Ungaria,si nu prea cunosc pe nimeni ...

-Este bine atunci..Umm..macar tu esti libera sa faci tot ce poftesti..

-Nu stiu cum defineti tu aceasta libertate,insa ... noi suntem liberi numai prin simplitatea gandirii noastre,ii surase unguroaica fetei.Viata este mai grea in sate sau in afara mosiilor nobililor,insa noi o privim altfel,incerca ea sa explice.

-Off...Uneori ma intreb cum era daca traiam alaturi de parintii mei.Nu sa fiu inconjurate de slujnici mereu.